În 2020 am marcat o jumătate de secol de viață, împărțită aproape exact egal între România și Anglia. Numărul anilor invită o comparație, dar de fapt e greu de spus în ce sens experiențele sunt comensurabile. Anii formativi sunt desigur importanți prin forța de a structura și influența pe termen lung. Dar ruptura începută la 25 de ani când am început studiile post-universitare în Anglia a fost profundă, impunând re-evaluări a căror explorare sunt nevoită s-o las pentru mai târziu. 

În primul rând, evenimentele acestui an au adus, copleșitor, alte priorități. Pandemia și carantina s-au impus ca realități dominante începând din martie. Fără îndoială analizele finale, semnificațiile, urmările pe termen lung se vor dezvălui treptat. Pentru aceste însemnări am adunat notele scurte publicate pe Twitter la momentul respectiv. Aproape pe toată perioada carantinei totale, 15 săptămâni, începând din 23 martie, am creat în fiecare zi lucrătoare o însemnare – semnal încercând să rețin preocupări momentane, amănunte. Lunile de vară au fost mai optimiste, pandemia părea sub control și m-am întors la obiceiul de a nota ceva mai personal doar la sfârșit de săptămână, vinerea, un crâmpei de interes mai larg cultural, rezervând celelalte însemnări zilnice regulate, știrilor și comentariilor profesionale.

Citind aceste note personale acum, colectate aici și traduse în română, remarc mai ales efortul de a păstra buna dispoziție, de a gândi positiv, de a recupera semnificația timpului care trece fără să fie pierdut chiar dacă puteam face lucruri mai puțin variate decât de obicei –

E posibil că se întrevăd și crâmpeie din neliniștile inevitabile, efortul de a păstra coerența profesională și personală, temerile pentru viitor. A fost fără îndoială un an greu pentru noi toți.

Am reținut din fiecare însemnare una dintre fotografiile/ilustrare; multe însă au mai multe în varianta originală care se poate viziona pe Twitter (@lilianapopcons).

25 martie. Plimbare la prânz, mai mult liniște, calm și normal în acest colț de Londra azi; fără drame carantină Covid-19.

26 martie. Londra carantină: am ieșit pentru plimbarea zilnică, recunoscătoare pentru soare, uit orașul o vreme…

27 martie. Muzeul e închis. Bine ai venit la muzeu! Explorează Muzeul Britanic oriunce ai fi, oferta de pe pagina de internet este cu adevărat impresionantă.

30 martie. Londra carantină: am vizionat filmele primite de la Cinema Paradiso. Stimulare vizuală, un film în fiecare seară… călătoresc în alte timpuri, locuri, sensibilități.

31 martie. Londra carantină: cumpărăturile săptămânale, în mijlocul după-amiezii. A trebuit să aștept la coadă 15 minute pentru a intra în magazin. Aveau aproape tot de pe lista mea și rafturile arătau destul de normal. Chiar hârtie igienică, dar cu pastele mai așteptăm. N-a trebuit să aștept deloc pentru a plăti la casă.  

1 aprilie. Londra carantină: vreme spectaculoasă azi dimineață când am ieșit la alergare. Câțiva oameni prin prejur: alergători, alții ieșiți cu câinii la plimbare, părinți, bunici împingând la cărucioare…

2 aprilie. Londra carantină: încerc să-mi folosesc în fiecare zi perioada permisă pentru exerciții în aer liber. Doar o plimbare scurtă azi, la lacul cel mai apropiat, cu multe păsări. Unele muncind din greu, căutând mâncare pe sub apă, altele rapid orientate să profite de trecătorii care le aruncă pâine.

3 aprilie. Abia aștept să văd Acis și Galatea, de Handel, la Royal Opera House, disponibilă de la ora 7 diseară (London, UK) #StayAtHome

6 aprilie.  Londra carantină: fără diversiuni de la Cinema Paradiso la sfârșit de săptămână. Am stat acasă, evitând orice mulțimi; mi-am găsit plăceri cu revistele obișnuite (The New Yorker mai ușor disponibil în app acum). Recunoscătoare că am putut alerga azi dimineață și încrezătoare că restricțiile nu se vor înrăutăți.

7 aprilie. Londra carantină: semne că părți din comerțul ne-esențial continuă activitatea. Am comandat naftalină de la un magazin britanic, a ajuns după 10 zile, și mă bucur că îmi pot pune la păstrare hainele de iarnă. În schimb, noile filme sunt încă pe drum.  

8 aprilie. Londra carantină: Au sosit azi filmele pentru următoarele 10 zile, împrumutate de la  Cinema Paradiso. Sistemul funcționează încă destul de bine, reușesc să vizionez aproximativ același număr de filme pe lună. Și am access la All4, cu o bună selecție, ambele.  

9 aprilie. Londra carantină: plimbare stimulantă prin parc și pădurice pentru a merge la magazinul alimentar. Coada a fost mai lungă decât săptămâna trecută dar așteptarea a fost la fel. Aveau de toate. Noul normal include stâlpi pentru a marca spațiile între oamenii de la coadă. Se poartă măști un pic mai mult; a mea a fost doar o eșarfă.

14 aprilie. Londra carantină: Sfărșit lung de săptămână de Paști, cu cadou surpriză de ziua mea, prăjitură și conversație peste gardul de la grădina din spatele casei. Eseuri extraordinare despre pandemie în New York Review și The New Yorker. Spitalul Excel Nightingale din apropiere de noi caută voluntari printre stuardese.

15 aprilie. Londra carantină: reflectez asupra cifrelor. Ieri au fost 553 cazuri confirmate în zona mea (populație 276,700), crescând cu 17 față de ieri. Aproape 13% dintre cazurile confirmate la nivel național au fost fatale. Sunt îngrijorată, dar mă țin de rutină – alergare, servici, publicat pe internet.

16 aprilie. Londra carantină: drum la magazinul alimentar, fără evenimente. Am găsit paracetamol dar nu ouă. Iepuri și ouă de ciocolată mult reduse, la țanc pentru Paștele Ortodox. Au crescut atât de mult frunzele în comparație și numai cu săptămâna trecută, dar alți copaci și alte flori sunt în splendoare.

17 aprilie. Gerhard Richter Painting se poate viziona până la începutul lui iulie, la MET, legat de expoziția de la The Met Breuer, Gerhard Richter: Painting After All.

20 aprilie. Londra carantină: începe săptămâna 5. Din fericire, sau nefericire, filmele pe care vreau să le vizionez pentru studiile mele sunt rareori ușoare sau optimiste. De obicei sunt complicate și complexe, confruntând probleme grele. Dar arta lor este admirabilă și vizionarea este utilă.

21 aprilie. Londra carantină: emoțiile se pot intensifica în solitudine, dar ele ne sunt prieteni și poartă o uriașă cantitate de informație, dacă avem răbdare să le ascultăm.  Iată o prezentare succintă de la Susan David – un fel de ancoră?

22 aprilie. Londra carantină: gardul din spatele casei (tare deteriorat deși cârpit cu grijă) a fost înlocuit azi dimineață. Consiliul local are în proprietate clădirea din spate și gardul; e o surpriză plăcută că n-au amânat reparațiile la nesfârșit în aceasta situație.

23 aprilie. Londra carantină: numarul de cazuri confirmate în zona mea cresc, încet, încet. Dintre cazurile confirmate în toată țara, 13.5% s-au dovedit fatale. Dar cum ne pot ajuta statisticile? Aștept cu interes discuția de diseară.

24 aprile. Nu-i așa că arată terifiantă? Anticipez plăcut Gloriana, portretul operatic al Elizabetei I, de Benjamin Britten, prinsă între datoria publică și pasiunea privată. Transmisă de la Royal Opera House Covent Garden astă seară, în seria #OurHouseToYourHouse 

27 aprilie. Londra carantină: începe săptămâna 6. Sfârșitul de săptămână a trecut destul de instructiv cu filme și reviste. Serviciul de poștă e considerat întors la normal și nu mai primesc un număr suplimentar de dvd-uri. Mi-am resetat programul de lucru alergând dimineață devreme azi; dar iarba era deja uscată.  

28 aprilie. Londra carantină: prima ploaie serioasă de destul de multă vreme. Îi auzi răpăiala? Cade cu hotărâre și urgență, încă un motiv să stai în casă dacă poți.

29 aprilie. Londra carantină: lecturi liniștite azi… motanul în copacul său, inspectându-și domeniu.

30 aprilie. Londra carantină: aplaudăm lucrătorii din sistemul de sănătate și alte servicii esențiale, ca în fiecare joi seara la 8 de când a început carantina.  

1 mai. Uită-te la colecțiile V&A de pe internet.  

4 mai. Londra carantină: începe săptămâna 7. Diversiuni de sfărșit de săptămână, salvatoare: The New Yorker, Life May Be (cu mulțumiri @LRBbookshop) & The Radetzky March de Joseph Roth (urmând metoda lui Paxman, citind doua capitole pe zi, dar romanul e atât de bun, poate supraviețui întreruperilor).

5 mai. Londra carantină: am mers să caut cântece de pasăre la pauza de prânz azi. Mi-a revenit optimismul întrucâtva.

6 mai. Londra carantină: Am reușit să merg să alerg la mijlocul dimineții azi, după ce am trimis un material. Terenurile de fotbal și de joacă, tocite de obicei, arată aproape ca o poiană.  

7 mai. Londra carantină: începe sfârșitul lung de săptămână – iată 9 programe audio de artă recomandate de Royal Academy

11 mai. Londra carantină: începe săptămâna 8. Stai alert înseamnă tot lucrul de acasă. Evenimentul sfârșitului de săptămâna: poze cu puișori de trei zile, unul dintre proiectele mamei mele, trimise de nepoata mea. Ouăle sunt de la mai multe găini, însă numai una a fost cloșcă.  

12 mai. Londra carantină: evenimente mici de grădină… rododendronul e în floare acum, culoarea mai intensă decât în alți ani, petalele mai mici. Se pare că punând zgrunți de cafea în sol a ajutat. Dar frunzele sunt pătate puțin. Nu știu de ce. 

13 mai. Londra carantină: evenimente mici de grădină… aceasta este menta plantată de câteva luni, din rădăcini rămase într-un ghiveci cumpărat de la magazinul alimentar. Miroase puternic și e sănătoasă, dar nu va supraviețui iernii.

14 mai. Londra carantină: evenimente mici de grădină… gura leului e de anul trecut și înflorește bogat. Numele românesc așa de important și feroce, provoacă un frison al său.

15 mai. Londra carantină: Îmi lipsesc galeriile de artă, trebuie să recunosc. Toate au colecții pe internet, dar nu mă atrage prea mult ideea, deja petrec prea mult timp așa. Am să citesc în schimb un catalog mai vechi de expoziție.

18 mai. Londra carantină: începe săptămâna 9. Se văd deja dimensiunile acestei crize? Sfârșitul de săptămână a trecut cu activități pe afară, mai mult decât mă așteptam (plimbare, grădinărit), și un pic de citit (despre Rembrandt, The New Yorker, terminat abia azi când a sosit și revista propriu-zisă). Nici un film.

19 mai. Londra carantină: nu am mai verificat cifrele de ceva vreme. În zona mea, de 276,700 locuitori, au fost 754 cazuri confirmate și 199 de morți legate de covid. În jur de 26% din cei infectați au murit. Dar încetinește ritmul infecțiilor și deceselor, aici și în restul țării.

20 mai. Londra carantină: …. îmi pare bine că am reușit să merg să alerg înainte de 8 dimineața, după ce mi-am programat tweeturile pentru azi (în afară de acesta).  E destul de cald deja. Urmele de la avion au revenit pe cer; iarba tăiată luni e complet uscată. Dar cine face fânul?

21 mai. Londra carantină: … încerc să captez splendoarea și abundența socului în plină floare cu bietul meu aparat de fotografiat și puțină îndemânare… mase de farfurii albe, plutind delicat în aer.

22 mai. Mă reconnectez cu oferta bogată de la Royal Opera House – se pot viziona – Traviata, Anastasia, printre altele.

26 mai. Londra carantină: Am reușit să descarc aplicație pentru studiul simptomelor Covid-19, după ce BBC a mentionat-o și după ce am văzut un eveniment cu profesorul Tim Spector. Voi înregistra datele mele în fiecare zi. Să vedem.

27 mai. Londra carantină: mici evenimente de grădină… garofițele, așa de vesele, aproape în plină floare, au supraviețuit de anul trecut.

28 mai. Londra carantină: mici evenimente de grădină… strugureii încep să se coacă. E o tufă destul de recent plantată, are numai trei ani, și acesta este primul când dă fruct. Îmi amintește de cea din spatele casei bunicii când eram copil.

29 mai. Londra carantină… Oh, ce frumos! Festivalul Enescu!

1 iunie. Londra carantină: începe săptămâna 11. Relaxarea restricțiilor nu înseamnă întoarcerea la birou în viitorul apropiat. Lucrul de acasă va rămâne norma pe cât posibil. Încerc să fiu optimistă și să mă țin de rutina exercițiilor fizice – atât de ușor de urmat pe această vreme frumoasă…

2 iunie. Londra carantină… evenimente mici de grădină: e momentul acela al anului, delicioasă lavandă…  

3 iunie. Londra carantină… evenimente mici de grădină: se tăia din iarbă, pe alocuri, azi dimineață când am fost la alergare. E un process industrial… poate a mai rămas un pic de romantism în mirosul proaspăt… dar nimeni nu face fân.

4 iunie. Londra carantină… evenimente mici de grădină: iubesc acești bujori. Aparțin grădinii de la stradă de la casa de alături. Singura mea contribuție e că am spus noilor proprietari, când bujorii hibernau sub pământ, că sunt acolo.

5 iunie. Whaw! Centrul Lincoln acasă… dans, concerte pentru copii, lecții spontane @LincolnCenter toate pe canalul lor youtube.  

 

9 iunie. Londra carantină: ultima socată din acest an. Nu a fost prea mult soare zilele acestea, dar a ieșit bine. Cu toată plăcerea, trebuie să recunosc că având în vedere cantitatea de zahăr, e mai bine să ținem sezonul de limonadă mai scurt. N-am pus deloc soc la uscat pentru mai târziu.

10 iunie. Londra carantină… Abia aștept discuția de la LRB Cinemateca de acasă, astă seară: Kevin Barry despre ‘Tim Robinson: Connemara’, parte din seria lor #whatistobedone.

11 iunie. Londra carantină: verific cifrele de infecții și morți în zona mea – au fost 771 cazuri confirmate, numai 40 în ultima luna. Decese legate de Covid-19 au reprezentat 37% din decesele din april și mai.

12 iunie. Toată lumea e aici – programul pentru festivalul de film We Are One Global (Film) Festival – unele programe sunt disponibile la acest sfârșit de săptămână.  

15 iunie. Londra carantină… începe săptămâna 13. Alergare de dimineață sub cer senin, dar s-a înnourat și s-a răcit vremea mai târziu. Ridicarea unor restricții nu mă afectează încă; abia aștept redeschiderea muzeelor, a coafoarelor.

16 iunie. Londra carantină… reflecții despre pandemie, bazate pe cercetare și experiență personală. Schimbare de sistem, iar?

17 iunie. Londra carantină… evenimente mici de grădină. Copăcelul decorativ a crescut prea mult, și-a pierdut forma, dar e iubit de insecte… va arăta mult mai bine tăiat, după ce se termină florile.

18 iunie. Londra carantină… am citit cea mai mare parte a zilei, a plouat de dimineață, apoi s-a luminat – priveliștea de la fereastra biroului de acasă.

19 iunie. Londra carantină… Elisabeth Louise Vigée Le Brun, ‘Auto-portret cu pălărie de paie’, după 1782, pictura lunii la National Gallery

22 iunie. Londra carantină…începe săptămâna 14 cu alergare de dimineață. Nori mici, încântători, de genul celor mentionați în exerciții de relaxare și meditație. Abia aștept să aflu noile reguli de access la spații publice. Când se vor deschide muzeele și galeriile de artă?

23 iunie. Londra carantină: Am mers pe jos la centrul comercial cel mai apropiat de noi, pe strada principală. Multe dintre magazinele mai mici dau voie doar la câte doi clienți. La mall cozi la bănci; destul de puțini oameni, dar traseele pentru mers pe sens unic erau slab marcate.

24 iunie. Londra carantină… mici evenimente de grădină. Acum mulți ani, o colegă de casă mi-a spus că nu putea să mă ajute să mențin gradină pentru că nu știa cum să deosebească florile de buruieni. Intr-adevăr! De regulă scot acest gen de trifoi, dar arată destul de bine acum.  

25 iunie. Londra carantină… mici evenimente de grădină. Pictorii remarcă uneori că fiecare culoare are o intensitate emotională proprie. Iată principală sursă de veselie în grădină în acest moment, mai ales văzute de la distanță. Mai de aproape, e mai complicat…

26 iunie. Londra carantină… se pregătește să se redeschidă… V&A cerere opinii de la vizitatori…  

29 iunie. Londra carantină… intrăm în săptămâna 15, ultima (sperăm). Sentimente amestecate: pe dedesubt îngrijorarea că numărul de cazuri de infecție și decesele ar putea crește din nou. Vacanța, cel mai probabil, va fi tot pe stat acasă. Sunt uimită de cât de mult nu am citit, în ciuda faptului că, aparent, am avut mult timp.

30 iunie. Londra carantină… mici evenimente de grădină… iată singurul nostru candidat de prezență fermecătoare… cealaltă tufă de trandafir, din grădina din față a refuzat să înflorească în toată decada de când am plantat-o.

1 iulie. Londra carantină… mici evenimente de grădină. Mai mult galben de dorit și anticipat în această vară, florile soarelui, plantate noi anul acesta.

2 iulie. Londra carantină… mici evenimente de grădină. Zmeura începe să se coacă… încă o tratație…  

3 iulie. Abia aștept să văd ‘Picasso and paper’ înainte să se închidă, pe 2 August. The National Gallery se deschide de asemenea săptămâna viitoare. Barbican și Tate au anunțat date de deschidere mai târziu în iulie.

10 iulie. Mulțumesc @royalacademy pentru deschidere: distanțarea socială impecabil organizată în toate zonele, amănunte foarte frumoase, prietenoase. Intrare cu bilet, 80 de vizitatori în toată expoziția. Centrul Londrei, foarte liniștit in mijlocul după-amiezei. Puțini oameni la metrou, măști peste tot.

17 iulie. Tate se deschide de pe 27 July – trebuie rezervare https://tate.org.uk

24 iulie. Mă bucur că am ajuns la Galeria Națională azi, pentru a sprijini și pentru a vedea cele două expoziții. Pare nepoliticos să stai prea mult în sălile de expoziție, dar am să văd în plus și de pe internet. Călătoria pe metrou, cu poeme…

3 august. Din ce în ce mai multe galerii se redeschid în Londra. Abia aștept să vizitez… și să petrec ceva timp fără social media – revin pe twitter pe 31 August.

4 septembrie. Mă gândesc la picturi la acest sfârșit de săptămână – Gaugain și impresioniștii la Academia Regală 

 

12 septembrie. The British Museum îți spune bine ai venit…

18 septembrie. Pun laolaltă referințe culturale… Am aflat din eseul lui Simon Callow, in The New York Review, că Meryl Streep a devenit o muză pentru Mike Nichols, în acest film,  Silkwood… o idee pentru vizionare de sfârșit de săptămână, DVD-ul primit gratis ca supliment la un ziar de duminică acum mulți ani.

25 septembrie. Mă pun la curent cu Vanity Fair la acest sfârșit de săptămână –

2 octombrie. S-au adus vaci în Wanstead Park luna aceasta, un experiment pentru a promova conservarea ierbii. Au gulere audio care le ajută să stea în perimetrul desemnat și sunt monitorizate de voluntari.  

9 octombrie. Abia aștept să văd expoziția Artemisia Gentileschi la National Gallery la acest sfârșit de săptămână. Se pot vedea treizeci dintre picturile ei, jumătate din opera cunoscută. Rebecca Mead a scris o recenzie frumoasă în The New Yorker de curând  –

(Ultima vizită în oraș anul acesta – 10 Oct)

16 octombrie. Plimbări în natură, cu speranța că va ieși soarele la acest sfârșit de săptămână…

23 octombrie. Continuă plimbările în natură…

30 Oct ER – 15 serii, 331 episoade… S-a transmis pentru prima dată cam când am venit să studiez în UK, în 1995. Vizionându-l acum din nou mi-am amintit impresii de la vremea aceea – mi-a deschis ochii în multe privințe atunci și revăzându-l acum a fost chiar mai bine. Se găsește pe All4.

6 noiembrie. Cum dă lumina unitate unui peisaj? Mă plimb mult zilele astea și mă întreb din nou. Acest eseu are ceva de spus pe aceasta temă.

13 noiembrie. Bucuroasă că serialul The West Wing e disponibil pe All4. E din 1999, dar impresiile mele cele mai vii sunt din 2002/3, analizând fiecare mișcare cu colegi la primul meu post de lector universitar după doctorat.

20 noiembrie. Puncte de reper în plimbările mele…

27 noiembrie. Încă n-a venit iarna în grădină…

4 decembrie. Winter journey, de Louise Glück… care a primit premiul Nobel pentru literatura anul acesta “pentru vocea sa poetică de ne confundat, care, cu frumusețe austeră face experiența individuală universală”.

11 decembrie. Disponibilă gratuit pentru câteva zile, prin grija Institutului Cultural Român din Londra  –

 

18 decembrie. Sezon festiv ca niciodată… sărbătorim puterea de a rezista, jelim pe cei pe care i-am pierdut, reînnoim speranța. Un pic sumbru, dar vor fi și consolări, fără îndoială – plimbări în natură, citit, vizionări… Și o necesară pauză de la Twitter. Mă întorc pe 4 ianuarie. Sărbători fericite tuturor!

Postscript – februarie 2021

Confruntarea cea mai dură de până acum cu pandemia covid a avut loc la începutul lui 2021, desigur. Cifrele toate au fost înspre mai rău în ianuarie: număr de infecții, bolnavi în spital, morți. Ne-am întors la carantină națională și de la începutul lui februarie se vede o ameliorare. Efortul mare de a vaccina cât mai repede pe oamenii mai vulnerabili trebuie să fi avut un efect.

Dar grija economică este și ea serioasă. Multe dintre programele de ajutor s-au încheiat sau s-au subțiat și nu e deloc clar când vom putea reveni la normal fără a declanșa un nou val de infecții cu variante și mai periculoase, contagioase ale virusului.